România a traversat, vinerea trecută, o situație care ar putea avea costuri semnificative în contextul crizei politice actuale. S&P Global Ratings a decis să păstreze ratingul suveran la nivelul BBB-/A-3, care reprezintă ultima treaptă din categoria recomandată pentru investiții, menținând totodată o perspectivă negativă.
Astfel, România nu a fost retrogradată la nivelul „junk”, însă nu a obținut nici un certificat de bună purtare.
Acest verdict apare într-un moment delicat: țara se confruntă cu absența unui guvern funcțional, după ce președintele Dan a făcut patru nominalizări pentru funcția de prim-ministru.
Întrebarea pertinentă în acest context economic este: cât de mult ne costă o țară fără un guvern?
Nu există un cont care să indice „criză politică: X miliarde de lei”. De asemenea, ar fi greșit să atribuim orice depreciere a leului, creștere a dobânzilor sau ieșire din rezervele valutare ale BNR exclusiv politicii. Totuși, există o factură care se răspândește în întreaga economie.
Primul preț: dobânda cerută României
Un stat care cheltuie mai mult decât încasează trebuie să se împrumute. România, în această perioadă, are nevoie de sume mari de finanțare, tocmai când investitorii caută să afle cine va conduce țara și dacă noul guvern va continua politicile de consolidare fiscală.
Înainte de decizia S&P, Reuters a menționat că randamentele obligațiunilor românești pe zece ani au crescut cu aproximativ 60-80 de puncte de bază în doar două săptămâni, atingând cele mai mari valori din ultimul an.
Deși această creștere poate părea moderată, în condițiile în care România trebuie să refinanțeze datorii vechi și să obțină constant fonduri noi, o mică variație a dobânzii are un impact semnificativ.
Mai mult, dobânda nu dispare odată cu încheierea crizei politice. Obligațiunile emise azi pot rămâne în datoria statului mulți ani, iar costurile lor vor fi acoperite din bugetele viitoare.
Aceasta se traduce în fonduri care ar trebui să acopere pensiile, salariile angajaților din sectorul public, spitalele, școlile și infrastructura.
Al doilea cost: leul
Instabilitatea politică nu conduce automat la deprecierea monedei. Cursul valutar este influențat de inflație, deficitul extern, ratele dobânzilor, fluxurile de capital, politica BNR și situația internațională.
Cu toate acestea, incertitudinea politică adaugă un strat suplimentar de risc. Reuters a subliniat că blocajul politic a coincis cu deprecierea leului și cu creșterea randamentelor obligațiunilor, ceea ce demonstrează cum o criză politică poate afecta rapid economia cotidiană.
Un leu depreciat afectează ratele pentru chirii, credite sau leasinguri, ceea ce duce la un cost mai mare al importurilor. România importă o varietate de bunuri, iar prețurile acestora sunt legate direct sau indirect de euro.
Într-o economie care se confruntă cu inflație ridicată, fluctuațiile cursului valutar devin astfel un canal prin care riscul politic se reflectă în prețuri.
Ratingul: un prag pe care România nu își permite să-l treacă
Aici se subliniază importanța verdictului emis de S&P. Ratingul BBB- reprezintă ultima treaptă din categoria „investment grade”, sub care se află zona speculativă, denumită adesea „junk”.
S&P a hotărât pe 2 octombrie să nu retrogradeze România sub această limită, dar a menținut o perspectivă negativă.
Acest aspect este esențial deoarece ratingul nu este o distincție oferită guvernului, ci o evaluare a riscurilor legate de capacitatea statului de a-și plăti datoriile.
S&P a specificat unde se află vulnerabilitatea: procesul lung de formare a guvernului ar putea afecta progresul în reducerea deficitului în anii 2027 și 2028. Agenția ar putea lua în considerare o retrogradare dacă ajustarea fiscală nu reușește; în schimb, perspectiva ar putea deveni stabilă dacă deficitele fiscal și extern sunt reduse și există un plan credibil de politici pe termen mediu.
Prin urmare, problema economică nu constă doar în conflictele dintre politicieni. Provocarea apare atunci când aceste dispute politice blochează deciziile esențiale pentru finanțele statului.
Și aici începe adevărata factură
Un guvern interimar poate gestiona statul, dar are dificultăți în a oferi investitorilor o viziune credibilă pentru anii următori.
Cine va elabora bugetul pentru 2027? Cum se va continua reducerea deficitului? Ce cheltuieli vor fi reduse? Ce taxe vor suferi modificări? Ce reforme vor continua?
Și, poate cel mai important, cine garantează că măsurile anunțate astăzi vor rămâne în vigoare peste șase luni?
Pentru piețele financiare, incertitudinea are un cost. Cu cât răspunsurile sunt mai neclare, cu atât investitorii pot solicita o primă de risc mai mare pentru a împrumuta statul.
Dar cele 4,8 miliarde dispărute din rezerva BNR?
O altă cifră semnificativă a săptămânii este legată de rezervele valutare ale BNR, care au scăzut în septembrie cu aproximativ 4,8 miliarde de euro, de la 64,87 miliarde la 60,06 miliarde de euro.
Ar fi simplu să interpretăm aceste sume ca fiind „miliardele pierdute din cauza crizei politice”, însă aceasta ar fi o concluzie greșită.
O parte semnificativă a acestor ieșiri din rezervă se explică prin operațiuni efectuate de Ministerul Finanțelor și prin plata datoriilor publice. Sursele citate de presa economică sugerează plăți de aproximativ 2,7 miliarde de euro legate de datorie.
Rezerva BNR nu este un cont de economii al României, nici un mecanism care să măsoare costurile instabilității politice.
Cu toate acestea, evoluția rezervelor merită atenție, având în vedere că BNR acționează într-o economie cu un deficit extern semnificativ și cu o monedă supusă presiunilor.
Factura pe care nu o primim niciodată
Cel mai mare cost al unei crize politice ar putea fi, însă, cel mai greu de cuantificat: investițiile amânate.
O companie care așteaptă încă șase luni pentru a deschide o fabrică. Un fond care cere randamente mai mari. Un antreprenor care nu mai angajează. Un proiect public care rămâne fără decizie. Fondurile europene care sosesc mai lent din cauza întârzierilor în reforme.
Niciunul dintre aceste aspecte nu apare într-un comunicat cu titlul „Costul crizei politice”, dar împreună acestea conduc la o creștere economică mai lentă, la o scădere a investițiilor și la venituri bugetare mai mici.
România a depășit testul de vineri, iar ratingul a rămas în categoria investment grade. Totuși, menținerea perspectivei negative de către S&P arată că provocarea nu s-a încheiat.
O țară poate funcționa o perioadă fără un guvern stabil. Salariile sunt plătite, pensiile sunt acordate, magazinele sunt deschise, băncile oferă credite, iar oamenii își continuă activitățile zilnice.
Economia nu se oprește. Dar, treptat, începe să plătească mai mult pentru a-și menține funcționalitatea.
Sursa articol: https://hotnews.ro/cat-ne-costa-o-tara-fara-guvern-2365991
Sursa foto: Inquam Photos
