duminică, noiembrie 22, 2026
11.2 C
București

Reforma administrativă din Estonia, model pentru România: lecții despre comasarea primăriilor și efectele reale asupra cetățenilor

Când PSD discută praguri de comasare a comunelor din România — 1.500, 3.000 sau 5.000 de locuitori, potrivit coordonatorului grupului de lucru al partidului, Dragoș Benea —, experiența Estoniei oferă un punct de referință concret. Estonia a realizat o astfel de reformă în 2017, reducând numărul primăriilor de la 213 la 79, iar lecțiile desprinse arată că simpla reducere a numărului de administrații nu garantează automat servicii mai bune sau economii semnificative. Potrivit unei analize publicate de Spotmedia, ceea ce contează cu adevărat este modul în care sunt organizate serviciile, specialiștii disponibili și finanțarea asigurată.

Cum a funcționat reforma estoniană în practică

Înainte de reformă, Estonia se confrunta cu o problemă bine cunoscută: jumătate dintre administrațiile locale deserveau comunități cu sub 2.000 de locuitori, care aveau dificultăți în a asigura servicii sociale, a atrage specialiști și a întreține infrastructura, potrivit ministerului responsabil de administrația locală din Estonia. Guvernul instalat în 2015 și-a asumat reorganizarea înainte de alegerile locale din 2017. Legea a fost adoptată în iunie 2016, iar noile administrații au luat ființă în urma scrutinului din toamna anului următor — o etapă decisivă de aproximativ doi ani, care venea însă după ani de dezbateri și tentative de uniri voluntare.

Pragul de 5.000 de locuitori nu a fost aplicat rigid. Legea permitea excepții pentru administrații cu minimum 3.500 de locuitori în teritorii întinse și slab populate, precum și derogări pentru insule și anumite comunități de frontieră cu legături istorice, culturale și geografice. Autoritățile locale au avut mai întâi posibilitatea să negocieze comasările și să depună solicitările până la 1 ianuarie 2017, după care guvernul a intervenit direct acolo unde criteriile nu erau îndeplinite și nu existau excepții.

Consultarea locuitorilor era obligatorie, inclusiv atunci când reorganizarea era inițiată de guvern, dar rezultatul nu era obligatoriu pentru factorii de decizie. Autoritățile centrale puteau continua reforma chiar dacă populația se opunea, după analizarea argumentelor locale. Potrivit analizei Spotmedia, experiența estoniană arată că o consultare obligatorie poate coexista cu dreptul statului de a lua decizia finală, iar rezultatele referendumurilor pot fi relevante pentru adoptarea unor soluții mai bune. În varianta propusă de PSD pentru România, Dragoș Benea a indicat că se dorește evitarea referendumurilor locale prin modificarea legislației.

Statul estonian a alocat resurse financiare considerabile pentru a susține procesul. Pentru unirile voluntare, sprijinul era calculat la 100 de euro pe locuitor, cu un minim de 300.000 și un maxim de 800.000 de euro pentru fiecare administrație participantă, la care se adăuga și consultanță, potrivit Ministerului Finanțelor din Estonia. În perioada 2017–2019, subvențiile pentru comasări au totalizat 65 de milioane de euro, dintre care 50 de milioane au fost direcționate spre investiții, conform raportului de evaluare realizat la cinci ani după reformă.

Ce s-a câștigat și ce a rămas nerezolvat

O evaluare realizată de OECD în 2026 arată că numărul angajaților din administrațiile locale a scăzut cu circa 10–15%, reducerea vizând în principal funcțiile de sprijin administrativ. Administrațiile mai mari au reușit să angajeze specialiști în domenii anterior insuficient acoperite — protecția copilului, informatică, gestionarea patrimoniului sau mediu. Totuși, raportul de la cinci ani constată că unele primării comasate continuau să aibă posturi esențiale neocupate, iar situația financiară nu era semnificativ diferită față de administrațiile care rămăseseră separate.

Pentru cetățeni, comasarea nu a dus la dispariția tuturor serviciilor din proximitate. Un audit publicat în mai 2026 arată că numărul instituțiilor subordonate administrațiilor locale a scăzut de la 2.070, imediat după reformă, la 1.457 în mai 2025, dar multe puncte de lucru au rămas deschise sub o conducere comună. În cazul bibliotecilor, în 91% dintre localitățile unde exista acces la o bibliotecă în 2016, acesta se menținea și în 2025, deși unele spații au fost transformate în centre multifuncționale care reunesc biblioteca, activitățile comunitare și serviciile pentru tineri.

Economiile realizate au fost limitate. Majoritatea clădirilor au fost păstrate, vânzarea celor neutilizate s-a dovedit dificilă în mediul rural, iar în 60% dintre cazurile analizate, costurile de administrare a clădirilor au crescut mai repede decât inflația, inclusiv din cauza prețului energiei.

Un audit publicat în 2021, care a analizat în detaliu experiența a zece administrații locale, nu a identificat o deteriorare semnificativă a accesului la servicii în zonele îndepărtate studiate, dar a constatat proceduri mai îndelungate și o reprezentare mai slabă a intereselor locuitorilor în unele comunități. Auditorul general Janar Holm a explicat atunci:

„Nivelul serviciilor administrației locale nu depinde de locul în care se află biroul angajatului.”

Janar Holm, auditor general

Cu toate acestea, locuitorii semnalau timpi mai mari pentru unele solicitări — autorizații de construire sau finanțări pentru activități comunitare —, iar în unele zone dependența de administrațiile vecine pentru organizarea educației chiar crescuse, contrar obiectivelor reformei. Aceste aspecte se regăsesc și printre temerile exprimate de primarii și președinții de consilii județene care contestă propunerile PSD, potrivit Spotmedia.

Alte reforme administrative din regiune și rezultatele lor

Mai multe foste țări comuniste au reorganizat administrația locală, cu abordări și rezultate diferite. Polonia a trecut în 1999 de la 49 la 16 regiuni, a reintrodus nivelul intermediar al districtelor și a transferat responsabilități către autoritățile locale; evaluarea BERD leagă îmbunătățirea serviciilor de procesul mai amplu de descentralizare și de finanțare, nu doar de reducerea numărului de regiuni.

Letonia a realizat în 2021 o comasare de la 119 la 43 de administrații locale, număr ajuns la 42 în 2025. Potrivit OECD, primele rezultate indică o capacitate mai mare de planificare a investițiilor, de atragere a fondurilor europene și de modernizare a serviciilor, iar aproape toate administrațiile au angajat personal suplimentar pentru a face față teritoriilor mai mari și atribuțiilor noi, evaluarea fiind încă în desfășurare.

Albania a redus în 2015 numărul administrațiilor locale de la 373 la 61; într-un bilanț prezentat în 2024, autoritățile albaneze au raportat venituri proprii și investiții mai mari, deși aceste evoluții nu pot fi atribuite exclusiv comasărilor, administrațiile primind și responsabilități suplimentare pe parcursul aproape unui deceniu.

Ucraina a combinat, începând din 2014, comasarea comunităților cu transferul de resurse financiare și responsabilități către acestea. OECD a identificat progrese în capacitatea de planificare, gestionare a bugetelor și investiții, dar și probleme nerezolvate; evaluarea privește în principal evoluțiile de dinaintea invaziei ruse la scară largă din februarie 2022.

Lituania a desființat în 2010 administrațiile guvernatorilor de județ și le-a redistribuit atribuțiile, însă un audit publicat în 2011 a avertizat că economiile aveau să fie mai mici decât susținea guvernul și că resursele necesare autorităților care preluau sarcinile nu fuseseră evaluate suficient. Ungaria a ales o cale diferită începând din 2010: a păstrat primarii și consiliile locale, dar a transferat numeroase atribuții către stat și a impus comunelor cu cel mult 2.000 de locuitori organizarea unor birouri administrative comune. La începutul lui 2026 existau 700 de asemenea birouri pentru 2.626 de localități; reforma a inclus ghișee unice pentru cetățeni, dar Consiliul Europei a criticat în 2021 centralizarea și diminuarea autonomiei locale.

Potrivit analizei Spotmedia, numărul final al comunelor sau județelor reprezintă doar o cifră. Pentru locuitori contează unde vor rezolva o problemă administrativă, cine va gestiona școala sau spitalul și ce resurse va avea noua autoritate — cu alte cuvinte, dacă viața lor va fi mai ușoară și mai bună. De aceea, analiza Spotmedia consideră că este esențial să fie stabilit încă de la început ce servicii rămân în fiecare localitate, cine le asigură, cât costă reorganizarea și cum sunt implicați locuitorii în deciziile noii administrații.

Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-au-facut-altii-reforma-estonia-a-redus-numarul-primariilor-de-la-213-la-79-cat-personal-a-economisit-si-ce-s-a-schimbat-pentru-locuitori

Sursa foto: Paweł L. / Pexels

Ultimele stiri:
- Parteneri de incredere -itexclusiv.ro
Articole fresh